I still have baby phat you know !!!!!

Because I'm a fatty. And I'm only 21 , I decided that I should do something about it. So I started surfing the net, in search of the perfect exercises to loose that belly fat. And I'm going to post my favorite exercises here. So enjoy, just remember to put the food down while you watch. :D 

Lower body:
http://www.shape.com/videos?bcpid=72857897001&bclid=587219013001&bctid=374784225001

Deep into that darkness I stood wondering, fearing, doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before.

De la finala Cupei Romaniei , la care bine/rau ca nu am mers , pana azi , multe au fost.
Sabau a plecat, Trombetta a venit; apus de era.
L-am felicitat pe Shorty de ziua lui si mi-a placut tare mult mesajul de multumire pe care mi l-a trimis. M-am simtit superb :p. Imi e dor de CJ. Vreau in Janice.
Azi am avut examen, la IP, iar in weekend am fost la Teatru:In container; Panoramic - up in the sky having Ratatouille , not the mouse , but the dish. It felt fancy. It felt good.

Sambata am halit o clatita gigantica cu cioco ,apoi seara am mers la "Prince of Persia".  Am apucat sa il vad pe V. , e tare cute :p. Tall , dark and handsome, dar nu se compara...
Din pacate , Duminica nu a fost o zi prea productiva; mi-am petrecut ziua uitandu-ma la "Chuck" un TV Show a carui nume aparea la statusul unei colege de grupa. E bestial. E cu spioni & funny stuff. Recomand.

Hmm back to the IP test. In principiu cred ca a fost bine, sper sa trec. Nu visez la note gigantice. Asta e. Mi-amdat seama ca nu pot face asta pt restul vietii, nu stiu, dar hmmm, I don't have the necessary  skills. I may be stupid, informatically speaking :))

24 Mai :

Acum mi-am adus aminte că ieri am zis că azi merg din nou la Biserică. Mama m-a rugat să merg, deoarece ea nu poate. Am fost, şi ea părea atât de fericită la telefon; a început să meargă prin casă, nu mai e stresata, e altfel, totul se îndreaptă spre bine. Vrea la Târgu Mureş la recuperare, acolo unde a fost şi Doru vara trecută. Aş vrea să o ducem acolo, dar nu ştiu care e protocolul; să merg iar până acolo pt 10 minute (şi alea nesigure ) ? O să mai vedem.
Pe alt plan, Poli Timişoara a ieşit de pe podium , nu mă aşteptam la altceva; dar totuşi, unde e Nibombe ??? Hmm, săptămâna asta e Finala Cupei României; poate merg; aş vrea să vină şi ăştia din CJ; ar fi super! Tot vorbind de "aş vrea"-uri...aş vrea să-i zic cuiva că îmi va fi dor dacă pleacă la anu' dar mie frică de reacţii acum că totul pare parcă mai bine, dar şi mai rece în acelaşi timp.

1 mai tihnit, 1 mai afectuos, 1 mai îngăduitor

Trebuia să merg cu Andra,Boris & Co. la grătar (“soia”) , să petrecem sfârşitul de săptămână într-un mod lipsit de agitaţie, lipsit de lume , DEPARTE DE LUME, dar cu toate evenimentele îmbâcsite de lacrimi şi lumi întoarse pe dos din ultimele săptămâni, totul s-a dus pe apa sâmbetei.

Mama e tot în spital, oricum veştile sunt bune. Peste 2 săptămâni o mută de la reanimare, iar azi au ridicat-o că să stea în fund puţin, doar pt. câteva secunde. A, şi I se face masaj zilnic.

Nu ştiu cum va fi anul viitor, defapt nu ştiu dacă va fi, pentru că nu îmi pot închipui cum va fi totul acum că ea nu va mai lucra. Sincer, nici nu îmi pasă. Vread doar să fie ea din nou, deşi cineva îmi şopteşte că nu va fi ca inaite.

Ea nu mă lasă să stau în Satu Mare, zice să vin la şcoală, ca să nu pierd orele, dar nu pot fi 100% concentrată pe ceea ce e aici. Mă simt amorţită şi vreau acasă. Nu m-am simţit aşa de singură niciodată. Voi încerca să plec cândva, dar încă nu ştiu când aş putea face asta. Mă ţin captivă licenţa, Ip-ul,java,engleza, dacă nu am grijă de ele acum, o să se termine totul ca semestrul trecut, când am pierdut examene, şi nu numai, doar ca să rămân debusolată şi cu inima - o ciutură plină cu lacrimi.

Aventuri la pescuit

Îmi amintesc de un prieten care a cumpărat odată două bucăţi de brânză la Liverpool. Frumoasă brânză, ce să spun, grasă, gustoasă şi cu un miros de două sute cai putere, care, hotărât, putea să străbată uşor trei mile şi să doboare un trecător la două sute de metri. Cum în ziua aceea mă aflam la Liverpool, prietenul meu m-a rugat, dacă n-am nimic împotrivă, să duc brânza cu mine la Londra. Omul trebuia să mai rămână două-trei zile la Liverpool şi îşi făcea socoteala că n-ar fi bine să ţină brânza prea mult timp.
Mi-am cumpărat biletul şi am păşit mândru pe peron, cu brânza sub braţ, în timp ce oamenii se dădeau respectuos la o parte din calea mea. Trenul era aglomerat şi am fost nevoit să intru într-un compartiment unde se aflau şapte pasageri. Cu toate obiectiile unui domn bătrân şi arţăgos, am intrat. Am pus brânza pe raftul de bagaje şi m-am înghesuit pe bancă. Nu trecură nici câteva minute şi pe bătrân îl apucă neastâmpărul.
- E grozav de închis aerul aici, spuse el.
- înăbuşitor, pur şi simplu, adaugă vecinul sau.
Începură apoi amândoi să adulmece cu nările în aer, o dată, de două ori, iar la a treia încercare li se tăie respiraţia, se ridicară fără să rostească un cuvânt şi ieşiră. Două minute mai târziu se ridică şi o doamnă solidă şi, spunând că e ruşinos lucru ca o femeie respectabilă şi măritată să fie torturată astfel, ieşi.
Ceilalţi patru pasageri mai statură cât mai statură, până când un bărbat sobru, care, judecând după îmbrăcăminte şi după înfăţişare, părea să fie antreprenor de pompe funebre, spuse că mirosul îi aminteşte de un cadavru de copil, afirmaţie la care ceilalţi trei pasageri se năpustiră spre uşă, înghiontindu-se şi încercând să iasă în acelaşi timp.
Am rămas singur în compartiment, deşi trenul era înţesat de lume. pe drum, în diferite gări, la vederea unui compartiment gol, călătorii dădeau năvală, veneau în goană, cărând geamantane şi bătându-se la uşă care să intre mai întâi.Unul deschidea în cele din urmă uşa, urcă treptele, se clătina şi cădea în braţele celui din spatele lui.
Am lăsat brânza la soţia prietenului meu, exact după instrucţiuni. La întoarcere acesta a constatat că cheltuiala a fost mai mare decât îi îngăduia buzunarul şi simţul olfactiv al soţiei, şi în consecinţă, se hotărî să scape de ea.
O aruncă în canal, dar fu silit s-o pescuiască din nou, deoarece luntraşii se plângeau că îi apucă leşinul. Apoi,într-o noapte fără luna, o lasă la cimitirul parohiei. Paznicul o descoperi şi făcu un tărăboi grozav, spunând că s-a pus la cale un complot împotriva lui, că o să fie treziţi morţii din morminte iar el să-şi piardă slujba !
Până la urmă, prietenul meu reuşi să se descotorosească de ea îngropând-o pe plaja unui oraş de pe litoral. Locul îşi câştigă o adevărată faimă. Vizitatorii spuneau că nu şi-au dat seama până atunci cât de tare e aerul şi ani de-a rândul după aceea, ofticoşii şi oamenii cu plămânii slabi au dat năvală într-acolo.